Multi oameni cred ca e imposibil ca animalele crescute pentru mancare sa nu fie tratate bine, pentru ca cele bolnave sau moarte nu ar mai fi de folos agrobusinessului. Dar nu este adevarat.

Concurenta in vederea productiei de carne, oua si lactate ieftine a dus la o situatie in care agrobusinessul zootehnic trateaza animalele ca pe niste obiecte sau comoditati. Tendinta mondiala este de a inlocui fermele de familie cu ferme de exploatare intensiva (asa zisele “ferme-fabrici”) – in fond niste depozite in care animalele sunt tinute in custi sau tarcuri suprapline sau in staule inguste.¹

Bernard Rollin, doctor in filosofie, explica faptul ca este: “mult mai eficient din punct de vedere economic sa pui un numar mai mare de pasari in fiecare cusca, acceptand o productivitate mai scazuta pe cap de pasare, in schimbul unei productivitati mai mari pe cusca… fiecare animal poate sa si ‘produca’, de exemplu sa se ingrase, partial din cauza imobilitatii, dar sa sufere in acelasi timp din cauza imposibilitatii de a se misca… gainile sint ieftine, dar custile sint scumpe".²

Intr-un articol in care se recomanda ca spatiul pentru fiecare porc sa fie redus de la aproximativ 0,74 m.p. la 0,56 m.p., jurnalul National Hog Farmer al industriei crescatoare de porcine sugereaza ca “Supra-aglomerarea porcilor este rentabila”.³ Video. Meet Your Meat; comanda.

In Statele Unite, aproape toate pasarile sunt crescute in ferme de exploatare intensiva.⁴ Aceste animale isi petrec intreaga lor viata inauntru, suportand conditii de supra-aglomerare si mizerie. Cantitati enorme de deseuri se acumuleaza in interiorul cladirilor respective, dens populate. Vaporii de balegar pot duce la infectii la ochi, infectii respiratorii si la alte boli.⁵
Rate. Alte poze.

Inghesuite in custi de sarma (cu o suprafata a podelei corespunzatoare fiecarei pasari de mai putin de 0,05 m.p., ca medie pe intreaga industrie),⁶ gainile devin imobilizate si mor de asfixiere sau deshidratare. Cadavre in descompunere se gasesc in custi laolalta cu pasarile vii.

Cand productia ii descreste, in Statele Unite o gaina este taiata sau fortata sa intre intr-un nou ciclu de ouare, nedandu-i-se mancare si apa pentru cateva zile si astfel provocandu-i un soc asupra organismului.⁴ Din moment ce puii de sex masculin nu prezinta nici un profit, nu este nici un motiv sa fie tinuti in viata si sunt sufocati in pungi de plastic, decapitati, gazati sau zdrobiti.² Sunt gasite metode tot mai inventive de a scapa de clostile infertile, ca de exemplu la doua ferme in California unde lucratorii au introdus 30.000 de gaini vii in taietoare de lemne. Macerarea (tocarea atata timp cat sunt inca in viata) a inceput sa fie tot mai folosita pentru puii masculi.
Act of God. Pentru interzicerea Bateriilor. Alte poze.

In numarul din septembrie 1976 al jurnalului de industrie Hog Farm Management, John Byrnes da urmatorul sfat: “Uitati ca porcul este un animal. Tratati-l ca si cum ar fi o masina intr-o fabrica”.

Astazi, crescatorii de porci fac exact asta. Dupa cum spunea Morley Shafer in emisiunea de jurnalism de investigatie 60 Minutes: “Acesta [stilul de ferma traditionala din filmul Babe] este felul in care americanii doresc sa se gandeasca la porci. In realitate, fratii lui “Babe” nu vad soarele niciodata in vietile lor scurte, nu au paie pe care sa se intinda, nici noroi in care sa se rostogoleasca. Scroafele traiesc in custi minuscule, asa de inguste incat n-au loc sa se rasuceasca. Calca pe podele care sunt un grilaj de metal, si deseurile le sunt impinse prin sipci si apoi spalate de sub ei, si acumulate in gropi imense." When Pigs Cry. Investigatie. Alte poze.

Din 1940 pana in 1999, productia medie de lapte a unei vaci a crescut de la 2,3 la 8,9 tone pe an;⁷ unele vaci au ajuns la mai mult decat 30 de tone.⁸ Productia ridicata de lapte duce la ruperea ligamentelor de la ugere, mastita si probleme cu deplasarea. ^{1, 4}

Nu este rentabil ca vacile sa fie tinute in viata odata ce productia lor de lapte scade. Ele sunt omorate de obicei pe la 5-6 ani,¹⁰ desi in mod normal ar trebui sa traiasca mai mult de 20 de ani. Informatii suplimentare.

Vacile de lapte nu sunt lasate sa-si alapteze viteii decat foarte rar.¹ Multi din viteii masculi sunt macelariti imediat, iar ceilalti sunt crescuti pentru “carne de vitel produsa in conditii speciale” – tinuti in staule individuale si legati de gat cu un lant de numai 60-90 de cm lungime timp de 18-20 saptamani, dupa care sunt taiati.⁹ Alte poze.

Societatea americana este extrem de naiva privind natura productiei agriculturale.

[D]aca publicul ar sti mai multe despre felul in care productia agriculturala si animala incalca normele de bunastare a animalelor, impotrivirea ar fi mai puternica.

Bernard E. Rollin, PhD, Farm Animal Welfare, Iowa St U. Press, 1995

Multe scroafe crescute pentru reproductie isi petrec intreaga lor viata adulta in gestatie, in staule pentru alaptare unde nu se pot invarti.

In America, marea majoritate a carnii, laptelui si oualelor provin de la ferme intensive, care nu se aseamana nici pe departe cu fermele bucolice de familie de unde multi americani isi imagineaza ca vine mancarea lor. In schimb, fac parte din “agrobusiness”, unde animalele sunt produse in masa pentru abator. Iar in agrobusiness, rentabilitatea financiara este mai importanta decat tratamentul uman al animalelor.

Membrul Congresului SUA Jim Moran (Virginia), 20/5/03

Interiorul unei fabrici de oua.

Operatiunile de crestere a pasarilor in spatii restranse au aparut pentru prima oara in Statele Unite la sfarsitul anilor 1950. Pentru porcine, astfel de operatiuni au intrat in functiune cu un deceniu mai tarziu. Astazi [1992] ovinele, bovinele, vacile de lapte si viteii sunt toti crescuti in interiorul halelor, desi nu la fel de des ca si porcinele si pasarile.

Animalele si furajul lor genereaza praf, iar deseurile si praf si gaze. Acestea se acumuleaza pana ajung la concentratii care pot deveni periculoase pentru sanatatea oamenilor si animalelor.

Concentratiile de praf si gaz in cladirile in care sunt tinuti porcii sunt destul de ridicate incat sa afecteze pe oricine intra, dar pentru angajatii care sunt expusi pe termen lung, pericolul sa dezvolte probleme pulmonare cronice, posibil ireversibile, este cel mai mare.

Unii din doctorii veterinari care au intrat in cladiri sporadic pentru a trata animale bolnave au raportat ca severitatea reactiilor lor respiratorii i-a facut sa ramana in afara acestor cladiri, sau sa foloseasca "respiratoare" care ajuta la reducerea expunerii.

De multe ori, sistemele de ventilatie nu reduc nivelele de praf si gaz in mod adecvat, si prin urmare aceste nivele raman nesanatoase pentru oameni. Cand sistemele nu mai functioneaza pentru cateva ore, CO2-ul de la respiratia animalelor, dispozitivele de incalzire si gropile cu deseuri se ridica la nivele de asfixirere. Desi au fost unele pierderi massive de animale pe acest motiv, este probabil o amenintare mai mare pentru oameni.

In cladiri pentru porcine, s-au inregistrat morti de animale si imbolnaviri grave la oameni din cauza H2S-ului care s-a ridicat din gropile de dedesubt atunci cand au fost agitate.

Extrase din: Livestock Confinement Dusts and Gases Collection, Iowa St. U, 6/92

Vizitand un CAFO (“Operatiune de furajare pentru animale crescute in conditii de limitare a libertatii”) modern, intri intr-o lume care, cu toata tehnologia sa sofisticata, este totusi proiectata pe principii carteziene: animalele sunt masini incapabile de a simti vreo durere. Dar pentru ca azi nu mai exista nimeni care, in urma unei analize lucide, ar putea sa creada asa ceva, industria zootehnica depinde de "suspendarea neincrederii" celor care lucreaza in cadrul ei si de trecerea cu vederea din partea tuturor celorlaltor oameni.

Din tot ce am citit, operatiile din industriile de oua si porcine sunt cele mai ingrozitoare. Macar vacile crescute pentru carne in America inca mai traiesc afara, desi stau pana la glezne in propriile deseuri si urmeaza o dieta ce le imbolnaveste.

Si gainile pentru carne… cel putin nu isi petrec vietile de opt saptamani in custi prea mici ca sa poata vreodata sa isi intinda chiar si numai o aripa.

Aceasta soarta este rezervata gainii ouatoare americane, care isi petrece scurta sa viata ingramadita laolalta cu inca alte sase pasari intr-o cusca de sarma a carei podea ar putea fi acoperita cu o singura pagina din aceasta revista [New York Times]. Cel mai marunt instinct al acestui animal este distorsionat, ducand la o gama de “vicii” de comportament printre care se numara canibalizarea celorlaltor pasari din cusca si frecarea corpului de plasa de sarma pana cand ramane fara pene si incepe sa sangereze.… [P]rocentul de aproximativ 10% din gainile care nu rezista si mor face parte din costul productiei. Si pentru restul, cand productia incepe sa fluctueze, un ultim ciclu de ouare este indus inainte ca munca lor de-o viata sa se incheie, prin stimulare pe baza lipsei totale de hrana si apa timp de cateva zile.…

In operatiuni de crestere in spatii restranse, purcelusii sunt intarcati de la mamele lor la numai 10 zile dupa ce se nasc (in comparatie cu 13 saptamani in mediul natural) deoarece se ingrasa mai repede din furajul fortifiat cu hormoni si antibiotice. Dupa aceasta intarcare prematura, porcii raman cu o tendinta permanenta de a suge si roade, dorinta satisfacuta in captivitate prin muscarea cozii animalului din fata. Un porc normal l-ar indeparta imediat pe cel care il ataca astfel, dar in fermele intensive, demoralizati, porcilor nu le mai pasa. “Neajutorarea invatata” este termenul psihologic, si este un lucru des intalnit in aceste operatiuni, in care zeci de mii de porcine petrec intregile lor vieti fara a sti nimic de lumina soarelui sau tarana sau paie, inghesuiti impreuna sub un plafon de metal pe un grilaj de metal suspendat peste o groapa cu deseuri. Nu este de mirare, deci, ca un animal sensibil si inteligent precum porcul ar deveni deprimat, si un porc deprimat va permite sa-i fie roasa coada pana ajunge sa i se infecteze. Porcii bolnavi, fiind “unitati de productie” cu performanta inadecvata, sunt ucisi imediat prin lovituri de baston. Solutia recomandata de USDA (Ministerul SUA al Agriculturii) este “inlaturarea cozii”. Folosind un cleste (si fara anestezie), porcilor li se taie mare parte din coda dar li se lasa un ciot. De ce acest ciot? Pentru ca obiectivul acestei proceduri nu este sa fie eliminat obiectul de ros ci mai degraba sa il faca mai sensibil. Ca urmare a operatiei, a fi muscat de coada devine atat de dureros pentru un porc incat si cel mai demoralizat dintre ei va sari la bataie pentru a o evita.…

Mai mult decat orice alta institutie, ferma zootehnica americana ilustreaza cu imagini de cosmar unde poate duce capitalismul in absenta unor constrangeri morale si a reglementarilor. In aceste ferme se redefineste viata insasi – drept productie de proteine – si impreuna cu ea suferinta. Acel cuvant venerabil devine “stres”, o problema economica in cautare de solutii eficiente din punct de vedere financiar, cum ar fi taierea cozii sau ciocului sau, ca in planul cel mai recent al industriei, pur si simplu eliminarea “genei de stres” a porcilor si gainilor prin bioinginerie. Un astfel de loc inseamna poate cel mai infiorator cosmar pentru noi: dar mai inseamna si viata de zi cu zi a bilioane de animale care au avut nenorocul sa se nasca sub aceste tavane din otel pentru a trai viata scurta si nemiloasa a unei “unitati de productie” cat timp genele suferintei nu au fost gasite inca.

Michael Pollan, “An Animal’s Place” New York Times Magazine, 10/11/02